Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Patristica › Vai celor care prigonesc!

Vai celor care prigonesc!

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 12 Octombrie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 419-420

„Auzind hogea din sat de vindecarea copilului (unui arab, cu rugăciunile Arhimandritului Irinarh Rosetti), s-a mâniat și a zis bărbatului acelei femei:

- De ce lăsați femeile voastre de se duc la ghiaurul acela din munte să citească copiilor voștri?

Atunci, omul, mâniindu-se, a zis:

- Mâine dimineață mă duc să-l împușc.

Deci, urcând pe Tabor, a intrat în chilia Cuviosului Irinarh, căutând să-l ucidă. Dar bătrânul se ruga în pădure. Atunci cu voia lui Dumnezeu a orbit arabul și, ieșind afară, nu găsea cărarea să coboare. Întâlnindu-l, părintele l-a întrebat:

- De unde ești, omule, și pe cine cauți?

- Iartă-mă, părinte, că ți-am greșit. Eu sunt bărbatul femeii căreia i-ai făcut copilul sănătos. Îți mulțumesc, omule al lui Dumnezeu. Dar m-au ocărât mai-marii satului și eu am venit să te ucid. Însă Dumnezeu n-a voit să-ți fac rău ție, celui ce mi-ai făcut bine, și m-a pedepsit, că iată am orbit și nu văd pe unde să merg.

Atunci cuviosul, milostivindu-se spre el, l-a luat de mână și i-a zis:

- Vino să-ți arăt eu cărarea că, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea, că ți-ai cunoscut greșeala și te-ai pocăit. Dumnezeu să te ierte, mergi în pace!

Din clipa aceea arabul a văzut și a coborât sănătos la casa lui.

Altădată, mai mulți săteni au urcat pe Tabor după lemne. Iar unul din ei, intrând în chilia cuviosului când el nu era acolo, i-a furat un mic vas cu untdelemn și l-a dus în casa lui. Dar îndată ce l-a turnat în vasul său, s-a spart vasul fără veste și s-a vărsat tot untdelemnul.

În altă zi au venit pe munte niște țărani arabi din satul Nain să taie lemne. Deci, văzând lângă chilia Cuviosului Irinarh un copac drept și frumos, i-au zis:

- Bătrânule, lasă-ne să tăiem copacul acesta, că ne este de trebuință.

- Toată pădurea este a voastră, a răspuns părintele, iar acesta mi-l lăsați mie ca să șed la umbră, că este lângă biserica noastră.

- Ce să ascultăm noi pe ghiaur!, au zis ei, și cereau copacul. Atunci părintele le-a zis:

- Tăiați-l, dar nu faceți bine, și să știți că nu vă veți bucura de copacul acesta!

Deci, tăind copacul, pe când îl coborau de pe munte, au căzut cu el și puțin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la casă, dar îndată s-a risipit podul și pe toți i-a rănit.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   Arhim. Irinarh Rosetti