Vai vouă, bogaților!

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia L, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 175

„Spune-mi pentru ce ne înnebunim de pofta de bani, când ne stau în față Împărăția cerurilor și bunătățile acelea nespuse? Pentru ce preferăm pe cele vremelnice, pe cele ce de multe ori nu ne rămân nici până seara, în locul celor veșnice, care ne rămân pururea? Poate fi, oare, o nebunie mai mare ca aceasta, să ne lipsim și de bunătățile veșnice din pricina dorinței vremelnice și nici de averi să nu ne putem bucura pe deplin? Spune-mi, te rog, ce folos ai de pe urma unei mari bogății? Nu știi, oare, că adaosul de avere nu aduce altceva decât haos de griji, bătaie de cap și privegheri? Nu vezi că aceștia, cei înconjurați de multe bogății, sunt mai mult decât toți oamenii, ca să spun așa, niște robi și că se tem în fiecare zi de umbre? Bogăția dă naștere la uneltiri, la vrăjmășii, la invidie cumplită și la mii și mii de rele. De multe ori poți vedea pe cel care are nenumărați talanți de aur fericind pe meseriașul care-și câștigă hrana din munca mâinilor lui. Unde sunt bucuria, câștigul, când nu ne bucurăm nici de bogăția ce-o avem, ba mai mult pierdem și bunătăți mai mari din dragoste de bani? Dar pentru ce vorbesc eu de bunătăți mai mari, când pe lângă relele de aici, pe lângă pierderea bunătăților de acolo, mai suntem aruncați în gheenă? Nu mai pun la socoteală miile și miile de păcate adunate odată cu bogăția, vicleniile, calomniile, răpirile, lăcomiile. Dar chiar dacă ai scăpa de toate aceste păcate, lucru foarte, foarte greu, dacă, însă, folosești numai pentru desfătarea ta banii și averile și nu le dai din belșug celor nevoiași, focul gheenei tot te paște.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omil. XLVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 156

„Viața noastră nu se mărginește aici, pe pământ, nici nu vom fi mereu în țara aceasta străină, ci nu după multă vreme ne vom întoarce în patria noastră. Să nu facem, dar, totul ca să nu fim săraci acolo. Ce folos avem să lăsăm în țara cea străină bogăție multă, iar în țara noastră să nu avem nici cele de necesară trebuință? Să ne grăbim, dar, vă rog, atât cât mai e timp să mutăm acolo bogățiile din țara cea străină.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)