Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Aducerea moaştelor Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur; Sfânta Marciana împărăteasa
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost Patriarh al Constantinopolului pe vremea împăratului Arcadie (395-408) şi a împărătesei Eudoxia. Viaţa sa este relatată pe larg în data de 13 noiembrie, când se face pomenirea lui. Lucrarea sa neobosită în ogorul Domnului este amintită în data de 30 ianuarie, când Sfântul Ioan Gură de Aur este cinstit laolaltă cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi cu Sfântul Ierarh Grigorie Teologul. Astăzi pomenim aducerea moaştelor sale de la Comane şi aşezarea lor în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. Această faptă vrednică de laudă s-a săvârşit în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450), fiul împăratului Arcadie, în anul 438. Pentru că asupra cetăţii şi a împărăţiei veniseră în acea vreme multe nenorociri, poporul socotea că toate relele erau o pedeapsă dumnezeiască, pentru nedreptăţile pe care împărăteasa Eudoxia le făcuse Sfântului Ioan, căci ea uneltise ca el să fie îndepărtat din scaun şi trimis să moară în exil. Deci, Sfântul Proclu, noul patriarh, l-a îndemnat pe împărat să aducă moaştele fericitului şi dumnezeiescului Ioan în cetate, ca un semn de împăcare. Astfel, acestea au fost luate şi puse într-o raclă de aur, iar când soborul a ajuns la Constantinopol, însuşi împăratul a îngenuncheat şi s-a rugat cu lacrimi ca Sfântul Ioan să ierte fărădelegea mamei sale Eudoxia, care fusese pricina morţii lui. Pentru că aceasta s-a petrecut în ziua de 27 ianuarie, Biserica a hotărât ca să se prăznuiască în fiecare an aducerea moaştelor Sfântului Ioan Hrisostom, spre veşnica sa pomenire.
