Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Aducerea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustinian
Moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan au fost îngropate în satul Cafargamala, după martiriul său, de către Gamaliel, un învățător de Lege din Ierusalim. Mai târziu, în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (†337), sfintele moaște au fost descoperite în mod minunat, fiind așezate în Biserica Învierii din Ierusalim. Pentru aceste sfinte moaște, un mare dregător din Constantinopol, Alexandru, împreună cu soția sa au ridicat o biserică, în Ierusalim, închinată Sfântului Ștefan. Simțind Alexandru că i se apropie sfârșitul, a rugat să fie înmormântat lângă moaștele Sfântului Ștefan. După înmormântare, femeia sa, dorind să se reîntoarcă în Constantinopol, a luat racla cu moaștele mucenicului, astfel acestea au fost așezate într-o biserică zidită în capitala Imperiului Bizantin, cu hramul „Întâiul Mucenic Ștefan”.