Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este socotit părintele monahilor, urmând exemplul de viețuire ascetică al Sfântului Proroc Ilie și al Sfântului Ioan Botezătorul. El s‑a născut în anul 251, în Egipt,
17 Ian, 2026
Aducerea moaştelor Sfântului întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare
Sfântul Ştefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul său trup a fost aruncat spre hrană câinilor şi fiarelor sălbatice, stând neîngropat două zile şi o noapte. Gamaliel, un mare învăţător de Lege din Ierusalim, a trimis slujitori care, ridicând trupul Sfântului Arhidiacon Ştefan, l-au îngropat în Cafargamala, care se tâlcuieşte „satul lui Gamaliel”. În zilele Împăratului Constantin cel Mare, când Biserica scăpase de persecuţii, printr-o minune s-au aflat moaştele Sfântului Ştefan care au fost aşezate spre cinstire în Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim. Peste puţină vreme, un mare dregător din Constantinopol, Alexandru, împreună cu soţia sa Iuliana, a venit la Ierusalim.
Văzând ei minunile care se făceau de către Sfântul Arhidiacon Ştefan, au zidit în sfânta cetate o biserică frumoasă pe care au închinat-o lui şi i-au mutat sfintele moaşte în ea. Alexandru a fost înmormântat lângă Sfântul Ştefan, iar soţia sa, dorind să plece la Constantinopol, în loc să ia rămăşiţele soţului ei a luat moaştele sfântului. Acestea au fost recuperate de împărat, care, zidind o biserică cu hramul Sfântului Ştefan, a pus moaştele Întâiului Mucenic acolo, întru slava lui Dumnezeu.
