Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Aducerea moaştelor Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Chir şi Ioan; Sfântul Mucenic Papias
Aceşti mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), Chir fiind din cetatea Alexandriei (Egipt) şi Ioan din cetatea Edesei (Siria). Ei vindecau împreună, fără a lua plată de la nimeni. Pentru credinţa lor în Mântuitorul Iisus Hristos au fost prinşi şi li s-au tăiat capetele. O sută de ani mai târziu, pe vremea împăratului Arcadie (395-408), vrând Patriarhul Alexandriei Teofil să zidească o biserică, la săpături s-au descoperit moaştele celor doi sfinţi, Chir şi Ioan. Urmaşul în scaunul patriarhal de Alexandria, Sfântul Chiril, a mutat moaştele sfinţilor, în urma unei vedenii, la locul numit Manutin, deoarece acolo existau o veche capişte idolească şi o puternică lucrare a duhurilor necurate. Deci, Sfântul Chiril făcând aceasta, îndată au fugit de acolo duhurile necurate. Cu ajutorul sfintelor moaşte, atunci Dumnezeu a făcut multe minuni şi astfel s-a instituit sărbătoarea de astăzi.