Intrarea Domnului în Ierusalim (Dezlegare la peşte)

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, în Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor,  Intrarea Domnului în Ierusalim. După învierea lui Lazăr din morţi, mulţi din cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. Mai marii iudeilor hotărâsc uciderea lui Hristos şi a lui Lazăr.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine cu şase zile înainte de Paşti în Betania, unde era Lazăr, pe care-l înviase. „Acolo s-a făcut ospăţ şi a mâncat împreună cu el şi Lazăr. Iar sora lui, Maria, a turnat mir pe picioarele lui Hristos” (Sinaxar la Duminica Stâlpărilor din Triod).

A doua zi Domnul trimite pe ucenicii Săi să-i aducă asina şi mânzul ei. „Şi într-adevăr, Cel care are cerul de tron, s-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim. Copiii evreilor şi ei chiar, aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finici; unii le tăiau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau mergând înaintea Lui: Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel! Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte, sau în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururea verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul, care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofeie, biruitor şi împărat al întregului pământ. Despre această sărbătoare grăia profetul Zaharia: Bucură-te, fiica Sionului, iată împăratul tău vine blând, şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug. Iar David spune iarăşi despre copii: Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă”( Sinaxar la Duminica Stâlpărilor din Triod).

Această primire regală pe care au făcut-o cei din Ierusalim Domnului nostru Iisus Hristos a impresionat întreaga cetate. Sinaxarul la Duminica Stâlpărilor din Triod se încheie relatând că „arhierii” de la Templul din Ierusalim „au aţâţat” mulţimile „spre răzbunare” cu gând „să-L omoare. El, însă, ascunzându-se a dispărut din faţa lor. Când s-a arătat din nou le grăia în pilde”.

Mântuitorul nu vine în Ierusalim cu gloria unui conducător din lumea aceasta, ci plin de smerenie, mergând spre Sfintele Sale Pătimiri.