Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Ier. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului, a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului, rânduit chiar de Sfinții Apostoli. El nu face parte din cei doisprezece Apostoli ai Domnului. Sfântul Iacob și fratele său, Sfântul Iuda - scriitorul unei epistole din Noul Testament, sunt veri cu Mântuitorul Iisus Hristos. Mama lor, Maria, era rudă cu Sfânta Fecioară Maria. Ca episcop al Ierusalimului, a prezidat în anul 50 Sinodul apostolic de la Ierusalim, care a hotărât ca păgânii care credeau în Hristos să nu mai păzească legea lui Moise. El este autorul unei epistole din Noul Testament şi al primei Sfinte Liturghii. Sfântul Apostol Iacob a primit mucenicia, fiind aruncat de evrei de pe platforma templului, în anul 62.
