Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mc. Anect; Sf. Mironosiţă Ioana (Dezlegare la pește)
Sfântul Cuvios Samson era din Roma, din neamul Sfântului Constantin cel Mare (306-337). De tânăr a împărţit averea săracilor, a dat libertate sclavilor şi a vieţuit ca un sihastru. A mers în Constantinopol, unde într-o casă smerită găzduia pe nevoiaşii care veneau în cetate. Pentru că a studiat Medicina, a ajuns medic iscusit, ostenindu-se şi tămăduind pe cei aflaţi în suferinţe trupeşti, nu pentru plată sau faimă, ci din dragoste pentru oameni. Patriarhul Mina al Constantinopolului, cunoscându-i credinţa, curăţia vieţii şi aplecarea către studiul dumnezeieştilor Scripturi, l-a hirotonit preot. Sfântul Samson a vindecat chiar şi pe binecredinciosul împărat Justinian (527-565) de o boală grea. Smeritul doctor nu a cerut nimic pentru sine, ci l-a rugat pe împărat să ridice, lângă locuinţa sa, două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta pentru găzduirea străinilor. Şi aşa, îngrijind pe bolnavi şi găzduind pe străini, fericitul Samson a dus viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, adormind la adânci bătrâneţi. (Diac. George Aniculoaie)
