Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit în vremea împăratului Maximin Tracul (235-238) şi, pentru că în Alexandria existau neînţelegeri între oameni, împăratul l-a trimis pe fericitul Mina, atenian de neam, să le rezolve, de vreme ce era un om înţelept. Acesta nu numai că i-a lămurit pe alexandrini asupra lucrurilor care-i tulburau, dar i-a şi îmbărbătat pe aceia să ţină şi mai mult la credinţa lor creştină şi a tămăduit mulţi bolnavi. Auzind acestea, Maximin l-a trimis pe Ermoghen prefectul să-l înduplece pe Sfântul Mina să se lepede de Hristos şi pentru că nu a reuşit aceasta l-a supus la mari chinuri. Impresionat fiind Ermoghen de răbdarea în chinuri a fericitului Mina, a trecut şi el la creştinism, a fost botezat de Sfântul Mina, apoi un sobor de episcopi l-a hirotonit arhiereu.
Sf. Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mironosiţă Ioana (Dezlegare la pește)
Sfântul Samson (†530) era din neamul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), originar din Roma. De tânăr, arătându-se înclinat spre milostenie şi spre ajutorarea celor săraci, şi-a împărţit averea nevoiaşilor şi şi-a eliberat robii, vieţuind ca un sihastru şi împlinind poruncile Domnului. Mergând în Constantinopol şi-a găsit o casă smerită în care îi găzduia pe săracii care veneau în cetate cu trebuinţele lor. A învăţat şi meşteşugul doctoricesc şi a ajuns medic iscusit, tămăduindu-i pe cei aflaţi în suferinţe trupeşti, nu pentru plată, nici pentru laude, ci din dragoste pentru semenii săi, la fel ca Mântuitorul Iisus Hristos. De asemenea, Sfântul Cuvios Samson se îndeletnicea cu citirea dumnezeieştilor Scripturi. L-a vindecat chiar şi pe împăratul Iustinian (527-565) de o boală grea. Drept mulţumire, împăratul a zidit două case în apropierea locuinţei sfântului, una pentru bolnavi, iar cealaltă pentru săraci, iar pe Samson l-a rânduit purtătorul lor de grijă. Patriarhul Mina al Constantinopolului, aflând de el şi cunoscând credinţa şi curăţia vieţii lui şi găsindu-l iscusit în cunoaşterea învăţăturilor ortodoxe, l-a hirotonit preot al Marii Biserici a lui Hristos. Îngrijind pe bolnavi şi găzduind pe străini, Sfântul Samson a dus o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. La adânci bătrâneţi, s-a mutat în pace la Domnul, făcându-se multora pricină de mântuire.
