Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ier. Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Sfinţit Mc. Eusebiu, Episcopul Samosatelor (Dezlegare la pește)
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a născut în Bucureşti, în anul 1765. Ajungând ucenic al Sfântului Paisie Velicikovski, la Mănăstirea Neamţ, a primit haina călugăriei. A mers apoi în Muntele Athos, unde şi-a desăvârşit darul tălmăcirii Sfinţilor Părinţi. După întoarcerea la Mănăstirea Neamţ, şi-a continuat tălmăcirea cărţilor, iar mai apoi s-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani. Pentru smerenia şi înţelepciunea sa, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica l-a ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti în 1823. Ca arhipăstor a aşezat vlădici la Argeş, Râmnic şi Buzău, a zidit noi biserici, a rânduit şi gospodărit bunurile mitropoliei, a restaurat Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, a tradus şi tipărit în limba română Vieţile Sfinţilor, a întemeiat noi şcoli, s-a îngrijit de săraci, fiind o pildă de sfinţenie şi de iubire jertfelnică. Păstorirea sa a fost întreruptă de administraţia rusă, fiind exilat timp de peste patru ani (1829-1833) la Chişinău, Buzău şi Căldăruşani. A plecat la Domnul în anul 1834. Sfintele sale moaște se află la Mănăstirea Căldărușani. (Diac. George Aniculoaie)
