Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie, Episcopul Ionopolei
Sfânta Mare Muceniţă Marina a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama sa, Marina a fost încredinţată unei femei din afara cetăţii, să o crească. La vârsta de 12 ani a aflat de la creştinii din sat despre Hristos, dorind să primească şi ea cununa muceniciei. Ajungând la 15 ani, a fost pârâtă la dregătorul cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor. După ce a fost prinsă şi închisă, dregătorul a chemat-o la judecată. Minunându-se de frumuseţea ei, i-a cerut să-i fie soţie, dar pentru că nu a renunţat la Hristos, a fost supusă la chinuri. Mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au fost apoi ucişi pentru că i-a impresionat tăria cu care Sfânta Marina a rezistat în faţa chinurilor. În final, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat capul Sfintei Mari Muceniţe Marina. (Diac. George Aniculoaie)