Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon; Sf. Cuv. Antuza
Sfântul Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian. Tatăl său era păgân și se numea Eustorgiu, iar mama sa Euvula era creștină. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, adică „cu totul leu”. De mic, mama sa i-a sădit în inimă credința în Hristos, dar ea murind de tânără, el a rămas în grija tatălui, care l-a dat la școlile păgânești să studieze gramatica, filosofia și medicina. În acea vreme, în Nicomidia era un preot cu numele Ermolae, de la care Pantoleon a învățat tainele credinței creștine, înțelegând puterea de vindecare a lui Hristos. Tot preotul Ermolae l-a botezat. Într-o zi, Pantoleon a găsit pe drum un copil mort mușcat de o viperă și rugându-se Mântuitorului, copilul a înviat. După aceasta, el s-a dedicat vindecării oamenilor. Multe minuni a făcut sfântul, care au ajuns la urechile împăratului Maximian, care mâniindu-se îl chinuia pentru credința sa. Atunci Domnul l-a cercetat pe Pantoleon și i-a schimbat numele în Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”. Atunci, sfântul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie și i s-a tăiat capul în ziua de 27 iulie 305. (Diac. George Aniculoaie)
