Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih şi Valentin
Sfântul Mare Mucenic Areta a fost un mare dregător creștin al cetății Negran, din Etiopia. În acel timp, peste țara etiopienilor stăpânea dreptcredinciosul rege Elezbaan, sub a cărui stăpânire înflorea poporul etiopian, iar în Yemenul din Arabia stăpânea împăratul Dunaan, care ținea legea iudeilor și era mare prigonitor al lui Hristos și al creștinilor. Deci, auzind Elezbaan că Dunaan persecută creștinii din țara sa, a pornit război. Cu toate că l-a biruit și au făcut un pact, Dunaan a ucis pe toți soldații lăsați de Elezbaan pentru paza cetăților, supunându-le, mai puțin cetatea Negran. Însă, apelând la un vicleșug, a jurat că vrea doar să ia dajdia pentru împărat. Dregătorii cetății l-au crezut pe vicleanul Dunaan, însă bătrânul Areta, care avea peste 90 de ani, a fost împotrivă. Și, totuși, intrând în cetate, Dunaan și-a încălcat jurământul și a omorât pe toți creștinii. Sfântul Areta, care a primit și el moarte mucenicească alături de cei 340 de creștini, îi întărea pe cetățenii săi în credința cea în Hristos. Acești sfinți au primit cununa muceniciei la data de 24 octombrie 523.
