Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa; Sf. Mc. Atic
Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia au trăit în cetatea Nicomidiei în timpul împăratului Maximian (286-305). Adrian, care era un păgân dintre mai-marii cetăţii, a fost impresionat de răbdarea în chinuri a creştinilor prinși de soldaţi la porunca împăratului. Datorită acestor 23 de bărbaţi creştini, Adrian s-a alăturat creştinilor. Avea 28 de ani şi era căsătorit de 13 ani cu Natalia. Aceasta l-a fericit pentru alegerea sa, cerându-le sfinţilor din temniţă să se roage pentru el. Înainte cu o zi înainte de judecata împăratului, Adrian a plătit paznicii şi s-a dus acasă să-i spună Nataliei despre sfârşitul său. Însă soția nu i-a deschis, crezând că s-a lepădat de Hristos, dar după ce acesta i-a explicat, Natalia a mers cu el în temniţă, unde săruta lanţurile sfinţilor mucenici şi le ştergea rănile. După multe chinuri, Sfântul Adrian şi ceilalţi mucenici şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Trupurile lor au fost aruncate în foc, însă părţi din moaştele sfinţilor, care au scăpat focului, au fost apoi duse de credinciosul Eusebiu la Arghiropolis, lângă Bizanţ. Aici a venit şi Natalia și, plecând la Domnul, a fost îngropată alături de moaştele sfinţilor mucenici.
