Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Evlampie şi Evlampia, sora lui; Sf. Cuv. Vasian şi Teofil Mărturisitorul
Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia au pătimit în Nicomidia, în timpul prigoanei împăratului Maximian (286-305). Tânărul Evlampie, ascuns cu ceilalţi creştini în munte, mergea în cetate după mâncare. Dar fiind prins, a fost supus la chinuri grele. Obligat să jertfească zeului Marte, Evlampie s-a rugat lui Hristos și idolul s-a sfărâmat în bucăţi. În timp ce era supus la chinuri şi mai grele, a venit sora sa, Evlampia, care, după ce a mărturisit şi ea credinţa în Hristos, a fost aruncată împreună cu fratele ei într-un cazan cu apă clocotită. Rămânând nevătămaţi, multă lume a crezut în Hristos. Însă păgânii le-au tăiat capetele celor doi fraţi şi celor care au crezut în Hristos. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Vasian, care în timpul împăratului Marcian (450-457) a întemeiat o mănăstire în Constantinopol. După ce a murit, împăratul a zidit o biserică în numele lui. Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul, care de la 13 ani a plecat în pustie. În timpul împăratului iconoclast Leon Isaurul (717-741) a fost supus supliciilor, dar convingându-l pe judecător de cinstirea sfintelor icoane a fost eliberat.
