Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Iulian din Tars şi Afrodisie (Dezlegare la peşte)
Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarve, a doua eparhie a Ciliciei, iar după moartea tatălui său s-a mutat împreună cu mama sa în Tarsul Ciliciei. Botezat fiind pruncul Iulian în numele Preasfintei Treimi, era crescut de mama sa în învăţătura Sfintelor Scripturi şi în creştineasca evlavie. Pe când avea 18 ani a fost prins de păgâni, în timpul împăratului Diocleţian (284-305), şi a fost dus la judecată înaintea dregătorului Marcian. Timp de un an a fost purtat prin toate cetăţile Ciliciei, fiind bătut şi chinuit de păgâni. Aceia se gândeau că ceilalţi creştini, care vedeau chinurile Sfântului Iulian, de frică, se vor lepăda de Hristos. Pe tot drumul a fost însoţit de mama sa, care se ruga pentru el, ca să le rabde pe toate cu credinţă, până la capăt. Când au ajuns ei în cetatea Egeea, mama sa i-a rugat pe păgâni să o lase la fiul ei vreme de trei zile, ca să-l sfătuiască să se închine idolilor. Dregătorul a lăsat-o, iar ea în tot acest timp, cu lacrimi, l-a îndemnat să rabde toate chinurile, pentru a deveni mucenic al Domnului. După trei zile, când au fost scoşi din temniţă, Sfântul Iulian şi mama sa au mărturisit cu mult curaj că sunt creştini. Pentru aceasta, Sfântul Iulian a fost aruncat în mare, iar pe mama sa, după ce i-au tăiat călcâiele, au omorât-o, primind astfel amândoi cununi de mucenici din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.
