Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix
Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau trei fraţi din Persia. Tatăl lor era păgân, iar mama lor era creştină. Ea i-a crescut pe fiii ei în frica lui Dumnezeu, botezându-i în numele Preasfintei Treimi. La vremea rânduită, cei trei au fost luaţi la oaste şi trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, la Iulian Apostatul (361-363), pentru pace, în zilele când împăratul roman făcea mare praznic la Calcedon, în cinstea idolilor. Când Iulian s-a închinat la idoli, Manuil, Savel şi Ismail s-au dat deoparte şi pentru aceasta au fost întemniţaţi. Refuzând ei să se lepede de Hristos-Domnul, au fost cumplit chinuiţi, apoi li s-au tăiat capetele. Atunci, deodată s-a făcut cutremur mare şi s-a despicat pământul spre a primi în sine cinstitele trupuri ale sfinţilor mucenici. După două zile în care creştinii au înălţat smerite şi fierbinţi rugăciuni către Dumnezeu, pământul a dat înapoi trupurile Sfinţilor Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulţi păgâni care fuseseră de faţă la această minune au crezut în Domnul Hristos şi s-au botezat în numele Preasfintei Treimi. Trupurile Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix au fost înmormântate de creştini cu multă cinste şi evlavie. Când a aflat de uciderea trimişilor săi, împăratul persan s-a mâniat, l-a biruit atunci pe Iulian Apostatul în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, iar în urma rănilor suferite, împăratul roman păgân a murit câteva zile mai târziu, în anul 363.