Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfânta Mare Muceniţă Eufimia; Sfânta Olga cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei
Sfânta Mare Mucenică Eufimia s-a născut şi a crescut la Calcedon, Bitinia, unde a primit şi cununa muceniciei în anul 307, pe vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311).
S-a purtat în viaţă ca tânără fecioară care îşi închinase viaţa lui Hristos. Fiind pârâtă că este creştină, a fost supusă la chinuri şi a luat cununa muceniciei după ce a fost arsă de vie. Cu cinstitele moaşte ale Sfintei Eufimia s-a petrecut o minune în timpul Sinodului IV Ecumenic (451) de la Calcedon. La acest sinod, unde au fost 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea, s-a condamnat erezia lui Dioscor şi a lui Eutihie. Şi pentru a deosebi erezia de adevărata învăţătură, au scris în câte o carte învăţătura eretică şi învăţătura ortodoxă. Apoi cărţile au fost aşezate în racla cu cinstitele moaşte ale Sfintei Eufimia, pe care au pecetluit-o cu pecete împărătească (şi au pus paznici). După trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit cartea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei Eufimia, iar pe cea a ereticilor la picioarele ei. Pe Sfânta Eufimia o pomenim şi pe 16 septembrie. (Diac. George Aniculoaie)