Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfânta Mare Muceniţă Eufimia; Sfânta Olga cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei
Sfânta Mare Mucenică Eufimia s-a născut şi a crescut la Calcedon, Bitinia, unde a primit şi cununa muceniciei în anul 307, pe vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311).
S-a purtat în viaţă ca tânără fecioară care îşi închinase viaţa lui Hristos. Fiind pârâtă că este creştină, a fost supusă la chinuri şi a luat cununa muceniciei după ce a fost arsă de vie. Cu cinstitele moaşte ale Sfintei Eufimia s-a petrecut o minune în timpul Sinodului IV Ecumenic (451) de la Calcedon. La acest sinod, unde au fost 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea, s-a condamnat erezia lui Dioscor şi a lui Eutihie. Şi pentru a deosebi erezia de adevărata învăţătură, au scris în câte o carte învăţătura eretică şi învăţătura ortodoxă. Apoi cărţile au fost aşezate în racla cu cinstitele moaşte ale Sfintei Eufimia, pe care au pecetluit-o cu pecete împărătească (şi au pus paznici). După trei zile de post şi rugăciune, deschizând racla, au găsit cartea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei Eufimia, iar pe cea a ereticilor la picioarele ei. Pe Sfânta Eufimia o pomenim şi pe 16 septembrie. (Diac. George Aniculoaie)