În timpul domniei lui Sapor al 2-lea (309-378), în Persia vieţuiau numeroşi creştini, având episcopi, preoţi şi diaconi. Învăţătorii credinţei păgâne, care se închinau la soare, împreună cu evreii, s-au unit împotriva creştinilor, pe care îi defăimau înaintea împăratului. Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiţi de trădare toţi creştinii din acel ţinut. Drept aceea, Sapor a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi a rânduit şi dregători neînduplecaţi, care să strângă în grabă aceste dajdii. Apoi, împăratul a început să ucidă preoţi şi slujitori ai Bisericii, să jefuiască şi chiar să dărâme bisericile creştinilor. Pe Sfântul Simeon l-a adus în faţa sa şi l-a întrebat de ce nu se închină soarelui. Atunci, fericitul a mărturisit că el se închină numai lui Dumnezeu cel Atotputernic. Deci, a fost trimis episcopul în temniţă, iar pe drum l-a zărit pe bătrânul Gotazat, care în tinereţe fusese creştin şi învăţător al împăratului. Acum însă, pentru slavă deşartă şi din frică să nu-şi piardă viaţa, se închina soarelui la fel ca perşii păgâni. Zărindu-l pe acesta, Sfântul Simeon s-a amărât în sufletul său şi şi-a întors faţa de la Gotazat. Dar acela s-a luminat la suflet şi a plâns cu amar, văzând jalea şi batjocura episcopului său. Astfel, îl ruga pe împărat să-l elibereze din lanţuri pe sfântul episcop, dar Sapor nu numai că nu a vrut lucrul acesta, ci a poruncit să îi taie capul. Iar în Vinerea Mare a anului 341, au fost scoşi din temniţă 1.150 de creştini, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul lor. După multe chinuri şi batjocuri, cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.
Sfânta Muceniţă Agripina; Sfântul Sfinţit Mucenic Aristocle preotul
Sfânta fecioară Agripina (†257) s-a născut şi crescut la Roma şi, tânără fiind, pe mulţi păgâni îi învăţa să se lepede de idoli şi să se închine Domnului Iisus Hristos. Din tinereţe s-a dăruit pe sine Domnului făcându-se „bună mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2, 15), cultivând virtuţile creştine. Sufletul Sfintei Agripina era curat şi înfrumuseţat de faptele cele bune ale rugăciunii şi milosteniei. Pe mulţi i-a îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători, luminând cu glasul ei blând cugetele altora, aducându-i la Legea cea nouă a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate. În anul 257 s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, în timpul împăratului Valerian (253-260), şi a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind cu mult curaj că este creştină şi dând slavă Mântuitorului Iisus Hristos, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri. Din ordinul prigonitorilor păgâni a fost bătută cu toiege, a fost întinsă până la smulgerea oaselor din încheieturi, iar în timpul acestor grele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei. Trei fecioare creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din Roma, l-au dus în Sicilia, unde sfânta a săvârşit multe minuni. Prin rugăciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor care cereau ajutor cu credinţă.
.jpg)
