Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sfânta Muceniţă Agripina; Sfântul Sfinţit Mucenic Aristocle preotul
Sfânta fecioară Agripina (†257) s-a născut şi crescut la Roma şi, tânără fiind, pe mulţi păgâni îi învăţa să se lepede de idoli şi să se închine Domnului Iisus Hristos. Din tinereţe s-a dăruit pe sine Domnului făcându-se „bună mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2, 15), cultivând virtuţile creştine. Sufletul Sfintei Agripina era curat şi înfrumuseţat de faptele cele bune ale rugăciunii şi milosteniei. Pe mulţi i-a îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători, luminând cu glasul ei blând cugetele altora, aducându-i la Legea cea nouă a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate. În anul 257 s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, în timpul împăratului Valerian (253-260), şi a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind cu mult curaj că este creştină şi dând slavă Mântuitorului Iisus Hristos, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri. Din ordinul prigonitorilor păgâni a fost bătută cu toiege, a fost întinsă până la smulgerea oaselor din încheieturi, iar în timpul acestor grele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei. Trei fecioare creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din Roma, l-au dus în Sicilia, unde sfânta a săvârşit multe minuni. Prin rugăciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor care cereau ajutor cu credinţă.



.jpg)


