Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfânta şi Marea Vineri (Zi aliturgică. Denia Prohodului Domnului) †) Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului; Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei; Sfânta Muceniţă Tomaida
Sfântul Pahomie s-a născut în anul 1674, în satul Gledin din ţinutul Bistriţei. Părăsind casa părintească, a ajuns în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit. După trecerea la Domnul a egumenului Ioan, obştea monahilor l-a pus egumen pe Sfântul Pahomie, deşi acesta nu voia. Având un dor mare de viaţă pustnicească, a lăsat egumenia şi s-a dus să-l cunoască pe Sfântul Dimitrie al Rostovului. După ce a stat în Rusia doi ani, a revenit la Neamţ şi s-a retras cu patru ucenici de-ai săi într-un loc pustnicesc în pădurile dimprejur. Nici aici nu s-a bucurat prea mult de liniştea pe care o iubea, deoarece după alţi doi ani a fost ales Episcop al Romanului. După şapte ani de păstorire rodnică, s-a retras din scaunul episcopal şi a revenit la sihăstria sa, unde a ridicat o biserică, alegându-i ca hram „Acoperământul Maicii Domnului”. Pentru aceasta, aşezarea monahală a primit numele Schitul Pocrov. Sfântul Pahomie a fost unul dintre cei mai de seamă cărturari dintre clerici din acel timp, fiind un monah cu smerită cugetare şi cu dragoste fierbinte pentru Hristos. S-a mutat la Domnul la 14 aprilie 1724.