Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Apostol Onisim; Sfântul Mucenic Maior
Sfântul Apostol Onisim a fost robul lui Filimon, un dregător de seamă din cetatea Colose (Frigia) hirotonit de Sfântul Apostol Pavel episcop. Robul Onisim, pe când Filimon încă se deprindea cu creştinismul, greşind stăpânului său, a fugit la Roma. Aici l-a găsit pe Sfântul Pavel închis şi care l-a botezat, rămânând alături de el împreună cu Tihic. De aici îl trimite Pavel pe Onisim cu o scrisoare la Filimon, pe care o găsim în Sfânta Scriptură a Noului Testament. Pavel îi cere lui Filimon să îl ierte pe Onisim şi să-l primească nu ca un rob sau ca un frate iubit, ci ca pe Pavel însuşi. Filimon l-a întâmpinat cu dragoste pe Onisim, ca pe un frate în Hristos, l-a iertat şi l-a eliberat din robie. Iar Onisim, la dorinţa Sfântului Pavel, s-a întors la Roma şi-l însoţea pe acesta oriunde propovăduia Evanghelia, până în Spania.
Iar după sfârşitul Sfântului Pavel, fiind episcop, Onisim a propovăduit mergând din cetate în cetate. A primit cununa muceniciei în timpul prigoanei lui Domiţian, în anul 95.
