Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Apostol Onisim; Sfântul Mucenic Maior
Sfântul Apostol Onisim a fost robul lui Filimon, un dregător de seamă din cetatea Colose (Frigia) hirotonit de Sfântul Apostol Pavel episcop. Robul Onisim, pe când Filimon încă se deprindea cu creştinismul, greşind stăpânului său, a fugit la Roma. Aici l-a găsit pe Sfântul Pavel închis şi care l-a botezat, rămânând alături de el împreună cu Tihic. De aici îl trimite Pavel pe Onisim cu o scrisoare la Filimon, pe care o găsim în Sfânta Scriptură a Noului Testament. Pavel îi cere lui Filimon să îl ierte pe Onisim şi să-l primească nu ca un rob sau ca un frate iubit, ci ca pe Pavel însuşi. Filimon l-a întâmpinat cu dragoste pe Onisim, ca pe un frate în Hristos, l-a iertat şi l-a eliberat din robie. Iar Onisim, la dorinţa Sfântului Pavel, s-a întors la Roma şi-l însoţea pe acesta oriunde propovăduia Evanghelia, până în Spania.
Iar după sfârşitul Sfântului Pavel, fiind episcop, Onisim a propovăduit mergând din cetate în cetate. A primit cununa muceniciei în timpul prigoanei lui Domiţian, în anul 95.
