Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Apostol Onisim; Sfântul Mucenic Maior
În cetatea Colose din Frigia, era pe vremea Sfinţilor Apostoli un bărbat vestit şi dregător de seamă, cu numele Filomon, botezat fiind de însuşi Sfântul Apostol Pavel. Acesta avea un rob pe care‑l chema Onisim şi care, greşindu‑i cu ceva stăpânului său, a fugit de la el, de teama pedepsei, şi s‑a dus la Roma. Acolo l‑a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel în temniţă şi, auzind de la dânsul cuvântul Evangheliei, a primit de la el sfânta credinţă şi botezul creştin. La Roma, Onisim, împreună cu un alt tânăr pe care‑l chema Tihic, se afla în slujba Apostolului Neamurilor. Ei au fost trimişi de Sfântul Pavel cu o scrisoare la Filimon, fostul stăpân al lui Onisim, în care Apostolul îl ruga pe Filimon să‑l ierte pe Onisim şi să‑l primească nu ca pe un rob, ci ca pe Pavel însuşi. „Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l‑am născut fiind în lanţuri, Onisim, cel ce altădată nu‑ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos. Pe acesta ţi l‑am trimis, pe el însuşi, adică inima mea, primeşte‑l. Eu voiam să‑l ţin la mine ca, în locul tău, să‑mi slujească mie, care sunt în lanţuri pentru Evanghelie, dar n‑am voit să fac nimic fără încuviinţarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie. Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău, dar nu ca rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, şi după trup, şi în Domnul. Deci, dacă mă socoteşti părtaş cu tine, primeşte‑l pe el ca pe mine” (Filimon 10‑17). Drept aceea, Filimon l‑a iertat pe Onisim şi l‑a primit ca pe un frate în Hristos. Iar Onisim, liber fiind, s‑a întors la Roma şi‑l însoţea pe Sfântul Pavel oriunde el propovăduia Evanghelia, până în Spania. După trecerea la Domnul a Apostolului Neamurilor a fost sfinţit episcop. A primit cununa muceniciei în timpul împăratului Domiţian (95 d. Hr), după ce a îndurat multe chinuri de la dregătorul Tertil.
