Sfântul Proroc Ieremia (sec. VII‑VI î. Hr.) „era evreu, de neam preoţesc, din Anatot, un orăşel din Iudeea, şi făcea parte din seminţia lui Veniamin”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii
Sfântul Cuvios Benedict de Nursia; Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru preotul (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul cel Mare)
Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, şi s-a născut în anul 480. Părăsind lumea, s-a retras într-o peşteră, la Subiaco, unde s-a călugărit la îndemnul monahului Roman, care vieţuia acolo. Vreme de trei ani s-a nevoit sfântul într-o peşteră, fiind neştiut de oameni, până când, în chip minunat, a fost descoperit de un preot, în ziua Învierii Domnului. Şi a început să vină la el mulţime de tineri, printre care şi Maur şi Placid, cu care sfântul a înfiinţat 12 mănăstiri. S-a mutat apoi la Subiaco, în Campania italiană, şi s-a aşezat cu ucenicii săi la Monte Casino în anul 529. În acea singurătate, Sfântul Benedict a scris Rânduiala sa pentru viaţa de mănăstire. Pentru el, mănăstirea este o şcoală unde se învaţă a sluji pe Dumnezeu în tăcere, singurătate, smerenie şi ascultare. Pravila sa a ajuns rânduiala care mai târziu a fost adoptată, un timp, de toţi călugării din Apus. Era în vârstă de 63 de ani şi vieţuise 14 ani la Monte Casino când Sfântul Benedict s-a mutat în pace la Domnul.



.jpg)


