Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul; Sfânta Cuvioasă Domnica

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul făcea parte dintr-un neam de seamă, dar părăsindu-şi averile şi ţara şi toată desfătarea lumească, a venit la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi tuturor Locurilor Sfinte ce se află în Ţara Sfântă. Închinându-se deci şi dobândind harul cel dintru acestea, s-a dus şi a rămas la mănăstirea ce se zice Hozeva, de unde a primit şi numele de Hozevitul. Deci, îmbrăţişând viaţa monahală, s-a numărat împreună cu fraţii acelei mănăstiri. Sfântul Gheorghe era nebiruit în toate ostenelile sale, voind a urma Domnului Hristos, Celui ce pentru noi a murit cu trupul. Astfel, fericitul şi-a omorât prin osteneli nenumărate patimile sale, încât îi uimea pe toţi prin răbdarea sa. Ajungând la treapta nepătimirii şi umplându-se de harul Duhului Sfânt, fiind un chip al virtuţilor, Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul şi-a dat smeritul suflet în mâinile Domnului. Tot azi pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Domnica (†474). Aceasta a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), până în zilele împăraţilor Leon cel Mare şi Zenon. Era din Cartagina şi fiind încă păgână a mers la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare şi s-a înfăţişat înaintea Arhiepiscopului Nectarie (381-397). Acesta, văzând că ea doreşte să urmeze lui Hristos, a botezat-o, şi astfel Sfânta Domnica a luat asupra sa viaţa şi chipul călugăresc. Ajungând la adânci bătrâneţi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, s-a mutat la cereştile locaşuri.