Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu (†411), este singurul sfânt din calendarul bisericesc pe care îl întâlnim cu acest nume binecuvântat. În vremea împăratului Honoriu (395-423), în Roma trăia un mare
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul; Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sfântului Pantelimon
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul s-a născut în Palestina şi a trăit între anii 578 şi 649. La vârsta de 16 ani a plecat în muntele Sinai pentru a-i sluji Domnului Hristos, iar la vârsta de 20 de ani a fost tuns în călugărie, încredinţat fiind unui cuvios, anume Martirie. Sfântul Cuvios Ioan s-a nevoit 20 de ani sub povăţuirea acestui Avvă în obştea mănăstirii, apoi alţi 21 de ani s-a nevoit în pustia Tola. Deci, stăruind 40 de ani în focul dragostei dumnezeieşti, fericitul Ioan s-a făcut un desăvârşit învăţat, în toată înţelepciunea, şi dascăl al ştiinţelor cereşti, încât i s-a dat şi numele de Scolasticul. Ajungând el în vârful faptelor bune şi toţi fraţii fiind uimiţi de iscusinţa lui în toate împrejurările, l-au ridicat la dregătoria de egumen al călugărilor din Sinai. De la el avem minunata şi plina de înţelepciune carte nemuritoare a dumnezeieştilor suişuri duhovniceşti, ce se cheamă Scara. Datorită acestei scrieri minunate, Sfântul a primit supranumele de Scărarul.





