Acest sfânt ierarh, Petru Movilă (†1646), de neam român, s-a născut la Suceava în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, mai târziu domnitor în Muntenia şi Moldova. După
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare; Sfinţii Sfinţiți Mc. Nicandru, Episcopul Mirelor, şi Ermeu preotul
Sfântul Cuvios Ioanichie păştea vitele satului său din Bitinia. Era foarte credincios, fiind povăţuit de Duhul Sfânt. Când îşi făcea rugăciunea, îşi însemna turma sa cu semnul crucii şi rămânea nemişcată şi nerisipită de fiare şi de tâlhari. La vârsta de 43 de ani, fiind voinic, a fost luat în armată. Însă a devenit un înverşunat luptător împotriva cinstirii icoanelor. În urma întâlnirii cu un călugăr care l-a convins că sfintele icoane trebuie cinstite, pocăindu-se, după 24 de ani de slujbă ostăşească, a renunţat la mărire şi s-a retras pe muntele Olimp. Timp de 12 ani a trăit în post şi rugăciune. Abia apoi a intrat în monahism în Mănăstirea Eristi. Şi învăţând pe de rost toată Psaltirea, a primit de la Hristos darul de a merge pe apă, de a se înălţa de la pământ în timpul rugăciunii, darul de a fi de faţă fără a fi văzut şi darul tămăduirii. S-a retras apoi într-o chilie lângă mănăstirea sa, pe muntele Antida şi a avut fericirea, înainte de sfârşitul său petrecut la vârsta de 94 de ani, de a fi părtaş la biruinţa cinstirii sfintelor icoane din anul 843.