„Când Domnul şi Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul Tatălui, pregătea venirea Sa în lume, care avea să se facă prin zămislirea de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria, a socotit să ve
Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Sfântul Mucenic Evplu arhidiaconul
Sfântul Ierarh Nifon era originar din Moreea (Grecia) şi s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. După ce a trecut pe la mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, printre care şi Marea Lavră, Sfântul Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. Datorită vieţii sale a fost ales Mitropolit al Tesalonicului şi apoi în 1486 Patriarh al Constantinopolului. Turcii l-au supus la numeroase abuzuri, fiind depus din scaun de două ori. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus pe Sfântul Nifon în anul 1504 în Ţara Românească, cu scopul de a reorganiza Biserica Ortodoxă de aici. Neînţelegându-se cu domnitorul român, Sfântul Nifon a plecat din nou la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped, şi apoi s-a retras în smerenie şi sărăcie la Dionisiu. A plecat la Domnul, ca şi domnitorul Radu cel Mare, în anul 1508. Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat în anul 1517, în timpul domniei Sfântului Domnitor Neagoe Basarab.



.jpg)


