Sfântul Proroc Ieremia (sec. VII‑VI î. Hr.) „era evreu, de neam preoţesc, din Anatot, un orăşel din Iudeea, şi făcea parte din seminţia lui Veniamin”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii
Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Sfântul Mucenic Evplu arhidiaconul
Sfântul Ierarh Nifon era originar din Moreea (Grecia) şi s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. După ce a trecut pe la mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, printre care şi Marea Lavră, Sfântul Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. Datorită vieţii sale a fost ales Mitropolit al Tesalonicului şi apoi în 1486 Patriarh al Constantinopolului. Turcii l-au supus la numeroase abuzuri, fiind depus din scaun de două ori. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus pe Sfântul Nifon în anul 1504 în Ţara Românească, cu scopul de a reorganiza Biserica Ortodoxă de aici. Neînţelegându-se cu domnitorul român, Sfântul Nifon a plecat din nou la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped, şi apoi s-a retras în smerenie şi sărăcie la Dionisiu. A plecat la Domnul, ca şi domnitorul Radu cel Mare, în anul 1508. Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat în anul 1517, în timpul domniei Sfântului Domnitor Neagoe Basarab.



.jpg)


