Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfântul Mare Mucenic Artemie; Sfântul Cuvios Gherasim din Chefalonia
Sfântul Artemie era dregător împărătesc în Alexandria pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, fiind voievod viteaz în războaie şi întărit în credinţa în Hristos. În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), care s-a lepădat de credinţa creştină, s-a pornit prigoană împotriva creştinilor. În timpul unui război împotriva perşilor, Artemie a fost chemat la Antiohia cu oastea lui. Acolo a văzut creştinii chinuiţi de prigonitori şi i-a cerut socoteală împăratului Iulian. Pentru această îndrăzneală, dar şi pentru pârele păgânilor din Egipt, Artemie a fost legat şi torturat pentru credinţa lui creştină. După multe chinuri, împăratul a poruncit ca lui Artemie să i se taie capul şi astfel a luat acesta cununa muceniciei. Moaştele Sfântului Artemie au fost cinstite de creştini, devenind izvor de tămăduiri şi de minuni.