Acest mare dascăl şi luminător al lumii, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, în anul 344, din părinţi drept-credincioşi: tatăl său se numea Secund şi era căpetenia Siriei, iar mama sa
Sfântul Mucenic Bonifatie; Sfânta Aglaia; Sfântul Ierarh Grichentie, Episcopul Etiopiei
Sfântul Bonifatie a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi era robul unei femei de neam mare, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Bonifatie trăia în desfrânare cu stăpâna lui şi era beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini şi, la fel ca Aglaia, avea mare evlavie către sfinţii mucenici. Într-o zi, stăpâna sa i-a spus să meargă şi să-i aducă moaşte de mucenici, pentru a le păstra spre ajutor şi mântuire sufletească. El i-a răspuns: „Dacă îţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?” Iar ea a râs, zicându-i: „Beţivule!” Şi a plecat Bonifatie în Tarsul Ciliciei, unde erau chinuiţi creştinii, şi văzând el suferinţele lor, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască a mărturisit că este creştin. Pentru aceasta a fost supus la cumplite chinuri din care a ieşit însă nevătămat. În cele din urmă i s-a tăiat capul. Slugile sale au cumpărat trupul său cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Aglaia, care l-a îngropat cu mare cinste. Mai târziu, ea a zidit în Roma o biserică în numele Sfântului Bonifatie şi i-a mutat acolo moaştele. Aglaia, trăind de atunci în curăţie, cu pace şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.