Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mucenic Talaleu; Sfântul Cuvios Talasie; Sfânta Lidia din Filipi
Sfântul Talaleu (†284) a trăit în părţile Libanului, în timpul împăratului Numerian (283-284) şi pe lângă învăţarea Sfintelor Scripturi, el s-a deprins şi cu meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor, fiind de mult folos celor suferinzi şi neajutoraţi.
Avea multă milostivire faţă de săraci, pe care îi cerceta la casele lor şi îi vindeca de toate bolile fără a primi bani, ci mulţumindu-se ca în loc de plată să-i aducă pe oameni la credinţa creştină.
Pe când se afla în cetatea Anazarve din Cilicia, unde tămăduia pe cineva după cum era el obişnuit, a ieşit poruncă de la împăratul Numerian să fie omorâţi toţi creştinii, pentru ca numele lui Hristos să nu mai fie auzit. La auzul acestei porunci, Talaleu împreună cu mai mulţi creştini au fugit şi s-au ascuns în munţi, dar, nu după foarte multă vreme, sfântul a fost prins de păgâni şi dus în faţa dregătorului Tiberian. Deoarece L-a mărturisit cu multă îndrăzneală pe Hristos-Domnul, l-au chinuit cumplit.
Apoi, a fost dus în cetatea Egheia, unde dregătorul îl silea să se închine idolului Asclepie, pe care păgânii îl credeau vindecător de boli, dar sfântul L-a mărturisit pe Hristos ca Dumnezeu şi Doctor al tuturor. Pentru aceasta, a fost aruncat în mare, dar a ieşit de acolo nevătămat, purtând veşmânt alb luminat, încât cei de faţă s-au înspăimântat. Apoi, a fost dat fiarelor sălbatice, dar nici acestea nu i-au făcut nimic.
În cele din urmă, tiranul a poruncit ca Sfântului Talaleu să i se taie capul. Şi aşa a trecut la Domnul Sfântul Mucenic Talaleu, în cetatea Egheia din Cilicia, primind de la Hristos cununa muceniciei.
