Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Proroc Agheu; Sfânta Teofana împărăteasa
Sfântul Proroc Agheu era fiul lui Ido, din seminţia lui Levi, şi a trăit în timp ce evreii erau în robia babiloniană, duşi acolo de către regele Nabucodonosor. Atunci când li s-a permis să se întoarcă în locurile natale, evreii au mers spre Ierusalim conduşi de Zorobabel, guvernatorul noii provincii persane. Printre ei a fost şi Agheu, care a susţinut, alături de prorocul Zaharia, zidirea celui de-al doilea Templu. El a spus că în acesta, deşi urma să fie mai sărac, avea să intre Hristos, adică Mesia, unsul lui Dumnezeu. Despre prorocul Agheu scrie cartea biblică a lui Ezdra, în capitolele 5 şi 6. În cartea sa profetică, Sfântul Agheu a profeţit despre slava Bisericii, chemarea neamurilor la mântuire şi a doua venire a Domnului Hristos. Astăzi pomenim și pe Sfânta împărăteasă Teofana (†893) din Constantinopol, fiica lui Constantin şi a Anei. Ea a fost educată în evlavia creştinească şi i-a fost încredinţată de soţie împăratului bizantin Leon al VI-lea, fiul lui Vasile Macedoneanul. Evlavia şi viaţa duhovnicească au însoţit-o şi la curtea împărătească, iar mai târziu Teofana s-a retras la o mănăstire din Vlaherne, lângă Constantinopol, unde şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
