Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri Anania, Azaria şi Misail
Sfântul Proroc Daniel era din tribul lui David şi a fost dus de tânăr în robia babiloniană, împreună cu alţi tineri, la porunca regelui Nabucodonosor II (605-562 î. Hr.). În Babilon s-a integrat, acumulând ştiinţele vremii, fapt pentru care a ajuns să ocupe funcţii importante la curtea regelui Babilonului. În acest timp, el nu a uitat de credinţa strămoşilor săi. Această credinţă l-a scăpat pe Daniel din gura leilor, în groapa cărora fusese aruncat. El a dat dovadă de multă înţelepciune în deciziile luate la dregătoria lui şi de aceea a fost respectat şi de către regii care i-au urmat lui Nabucodonosor, babilonieni sau persani. Astăzi pomenim şi pe sfinţii trei tineri, prieteni ai lui Daniel, pe numele lor babiloniene Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care au fost pârâţi regelui Nabucodonosor că nu se închină idolilor din acea ţară. Pentru aceasta ei au fost aruncaţi, ca pedeapsă, într-un cuptor de foc. Prin credinţa lor şi cu ajutorul lui Dumnezeu, cei trei tineri nu au păţit nimic, iar regele s-a încredinţat şi mai mult de fidelitatea lor, oferindu-le dregătorii mai înalte.
