Sfântul Simeon (†107) era fiu al lui Cleopa, fratele bun al lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. După
Sfântul Proroc Isaia; Sfântul Mucenic Hristofor; Aducerea la Bari a moaştelor Sf. Ier. Nicolae
Sfântul Proroc Isaia a fost cel dintâi dintre marii proroci ai Vechiului Testament. El a trăit pe vremea regilor Ahaz (735-715 î.Hr.) şi Ezechia (715-687 î.Hr.), cu mai mult de 700 de ani înainte de Naşterea Domnului Iisus Hristos. În cartea sa a prorocit poporului evreu, din care se trăgea, Naşterea Domnului dintr-o fecioară, că Pruncul Se va numi Emanuel, care se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu”. De asemenea, a profeţit despre pătimirea Robului lui Dumnezeu (cap. 50-53) şi despre A Doua Venire a lui Hristos (cap. 63-65). Plin de curaj, a mustrat pe cei puternici din vremea aceea, pentru nedreptăţile şi fărădelegile lor.
Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din pustie, intrând într-una din sâmbete în sinagoga din Nazaret, luând cartea Prorocului Isaia a deschis-o la locul unde erau cuprinse prorocirile despre El, scrise cu aproape opt secole înainte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 4, 18-19).
După tradiţia Vechiului Testament, dregătorii, mâniindu-se pentru mustrările prorocului, au hotărât să-l ucidă. Şi a fost tăiat Sfântul Proroc Isaia cu fierăstrăul, la adânci bătrâneţi.