Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian; Sfânta Muceniţă Iustina fecioara
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian a fost filosof şi vrăjitor al zeului păgân Apolo în Antiohia Siriei și dobândise printre păgâni mare faimă. În acel timp, în Antiohia se afla şi Sfânta Muceniţă Iustina, o fecioară creştină care se născuse din părinţi păgâni care primiseră Sfântul Botez. Datorită frumuseţii Iustinei, Aglaid, un tânăr grec, s-a îndrăgostit de ea. Pentru că jurase să fie mireasa lui Hristos, Iustina i-a refuzat cererea în căsătorie lui Aglaid. Însă acesta i-a cerut ajutorul vrăjitorului Ciprian, care şi-a încercat puterile de trei ori, dar fără rezultat. Văzând puterea lui Dumnezeu, vrăjitorul Ciprian a renunţat la vrăjitorie şi a primit botezul, închinându-şi viaţa lui Hristos și ajungând episcop. Dar, în timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), Sfântul Ciprian şi Sfânta Iustina au fost supuși la chinuri și li s-au tăiat capetele la 2 octombrie 304.
