Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul; Sfântul Mucenic Teoctist
Sfântul Sfinţit Mucenic Dionisie Areopagitul a fost unul dintre oamenii înţelepţi ai Areopagului din Atena. Și-a desăvârșit învăţătura deprinsă în școlile grecești studiind și în Egipt. După ce a revenit în Atena, Dionisie s-a căsătorit, iar la vârsta de 25 de ani a devenit conducător al oraşului. Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena, în anul 51 d.Hr., s-a botezat şi i-a urmat lui Pavel timp de trei ani, după care Apostolul Neamurilor l-a aşezat episcop în Atena. După ce a aşezat un alt episcop în locul său, s-a dus la Roma, iar Sfântul Clement, Episcopul Romei, l-a trimis să propovăduiască în Galia. În timpul celei de-a doua persecuţii împotriva creştinilor, începută de împăratul Domiţian (81-96), Sfântul Dionisie, care avea 90 de ani, a fost prins împreună cu Episcopul Luchian, preotul Rustic şi diaconul Elefterie. Pentru curajul mărturisirii credinţei lor au primit moarte martirică, tăindu-li-se capetele. Tradiţia arată că Sfântul Dionisie a fost un sfânt cefalofor. La uciderea sa a mers câţiva paşi, ţinându-şi capul tăiat în mâini, şi l-a încredinţat unei femei credincioase, Catula, spre uimirea ucigaşilor săi.
