Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Muceniţă Antia, mama sa; Sfânta Muceniţă Suzana
Sfântul Elefterie a trăit pe vremea împăratului roman Adrian (117-138) în cetatea Romei. Rămas orfan de mic, el a fost crescut în credinţa creştină de mama sa, Antia. Copil fiind, a fost dus de mama lui la Sfântul Anichit, Episcopul Romei (†167), de la care a învăţat Sfintele Scripturi. Pentru râvna sa deosebită a fost hirotonit de tânăr preot, iar mai apoi episcop al Iliricului. Pentru că predica sa convertea pe mulţi la credinţa creştină, împăratul Adrian a poruncit să fie prins şi judecat. Sfântul Elefterie a fost chinuit mult, iar la urmă, după ce prin chinurile sale se convertiseră mulţi la credinţa în Hristos, a fost împuns cu suliţa şi aşa şi-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului. Mama lui, Antia, a fost ucisă cu sabia în aceeaşi zi, pe când îşi îmbrăţişa fiul mort. O părticică din moaştele Sfântului Elefterie se păstrează la Biserica „Sfântul Elefterie”-Nou din Bucureşti.
