Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie (secolul IV) a fost Episcopul Gangrei din Paflagonia (Asia Mică) şi unul dintre cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), în vremea Sfântului
Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Muceniţă Antia, mama sa; Sfânta Muceniţă Suzana
Sfântul Elefterie a trăit pe vremea împăratului roman Adrian (117-138) în cetatea Romei. Rămas orfan de mic, el a fost crescut în credinţa creştină de mama sa, Antia. Copil fiind, a fost dus de mama lui la Sfântul Anichit, Episcopul Romei (†167), de la care a învăţat Sfintele Scripturi. Pentru râvna sa deosebită a fost hirotonit de tânăr preot, iar mai apoi episcop al Iliricului. Pentru că predica sa convertea pe mulţi la credinţa creştină, împăratul Adrian a poruncit să fie prins şi judecat. Sfântul Elefterie a fost chinuit mult, iar la urmă, după ce prin chinurile sale se convertiseră mulţi la credinţa în Hristos, a fost împuns cu suliţa şi aşa şi-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului. Mama lui, Antia, a fost ucisă cu sabia în aceeaşi zi, pe când îşi îmbrăţişa fiul mort. O părticică din moaştele Sfântului Elefterie se păstrează la Biserica „Sfântul Elefterie”-Nou din Bucureşti.





