Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Muceniţă Antia, mama sa; Sfânta Muceniţă Suzana
Sfântul Elefterie a trăit pe vremea împăratului roman Adrian (117-138) în cetatea Romei. Rămas orfan de mic, el a fost crescut în credinţa creştină de mama sa, Antia. Copil fiind, a fost dus de mama lui la Sfântul Anichit, Episcopul Romei (†167), de la care a învăţat Sfintele Scripturi. Pentru râvna sa deosebită a fost hirotonit de tânăr preot, iar mai apoi episcop al Iliricului. Pentru că predica sa convertea pe mulţi la credinţa creştină, împăratul Adrian a poruncit să fie prins şi judecat. Sfântul Elefterie a fost chinuit mult, iar la urmă, după ce prin chinurile sale se convertiseră mulţi la credinţa în Hristos, a fost împuns cu suliţa şi aşa şi-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului. Mama lui, Antia, a fost ucisă cu sabia în aceeaşi zi, pe când îşi îmbrăţişa fiul mort. O părticică din moaştele Sfântului Elefterie se păstrează la Biserica „Sfântul Elefterie”-Nou din Bucureşti.