Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfintele Cuvioase Pelaghia şi Taisia
Sfânta Pelaghia a trăit pe vremea Sinodului Ecumenic de la Calcedon (451). Era comediantă a teatrului din Antiohia şi înainte de a cunoaşte credinţa creştină ducea o viaţă de plăcere şi desfrânare, până într-o zi, când Dumnezeu, atingându-i cugetul, o făcu să-şi schimbe viaţa şi să se întoarcă la El. Aşadar, s-a convertit la creştinism pocăindu-se pentru păcatele ei datorită episcopului Non din Iliopoli. Înainte de convertire se numea Margareta. Deci, adunând patriarhul Antiohiei un sobor de mai mulţi episcopi, unul dintre ei, Sfântul Non, a fost rugat să predice poporului cuvântul Domnului. Pe când vorbea el mulţimii în faţa bisericii, s-a oprit la uşa bisericii vestita comediantă Margareta, înconjurată de un alai de tineri şi de tinere, îmbrăcaţi în veşminte scumpe şi purtând brăţări de aur. Şi era atât de frumoasă încât oamenii nu se mai săturau să o privească. Atunci, episcopul Non, privind-o, a zis: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită Se va milostivi şi de această femeie, lucrul mâinilor Sale. Luaţi aminte la femeia aceasta, de la care eu multă învăţătură am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit în camera ei spălându-se, împodobindu-se şi îmbrăcându-se cu veşminte alese, numai ca să se arate mai frumoasă decât celelalte femei în faţa oamenilor. Iar noi, care dorim din toată inima să fim bine plăcuţi lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei”. Margareta s-a cutremurat atunci de cuvântul episcopului şi cu ochii înlăcrimaţi a făgăduit că-şi va schimba viaţa. Astfel, episcopul Non a botezat-o, schimbându-i numele în Pelaghia, şi i-a încredinţat-o preacuvioasei diaconiţe Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o avea a împărţit-o servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie. După trei ani de nevoinţe a răposat cu pace în Domnul. Astăzi pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinţi păgâni. A cunoscut credinţa creştină prin servitorul casei, Teodor, dar după ce acela a suferit moarte martirică, Taisia a ajuns într-o casă de desfrânare, dusă fiind acolo de mama ei. Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o şi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani, plângându-şi păcatele. După ce a ieşit din chilie a mai trăit câteva zile, apoi a plecat în pace la Domnul.
