Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori: Visarion şi Sofronie; Sfântul Mucenic Oprea; Sfinţii Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel; Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare

Sfinţii Cuvioşi Visarion şi So­fronie au propovăduit cuvântul Evangheliei în Transilvania veacului al XVIII-lea. Pentru aceasta, ei au fost prinşi de autorităţile austro-ungare şi închişi în diferite locuri, Cuviosul Visarion murind chiar în închisoarea de la Kufstein. Nicolae Oprea era un ţăran ardelean din Săliştea Sibiului, care a dus la împăratul austriac o scri­soare cu plângerile românilor ortodocşi din Transilvania, care solicitau păstrarea legii ortodoxe. Oprea a fost întemniţat la Kufstein, de unde nu s-a mai întors. Sfântul Moise Măcinic din Sibiel a fost hirotonit la Bucureşti pe la 1746. Vorbind împotriva uniaţiei, a fost întemniţat la Sibiu. Mai târziu, Moi­se a mers la Viena cu plângerile românilor din sudul Tran-­ silvaniei, dar a fost întemniţat tot la Kufstein, împreună cu Nicolae Oprea. De asemenea, preotul Ioan din Galeş a mărturisit dreapta credinţă în Tran­sil­vania, în mijlocul secolului al XVIII-lea. A fost închis în mai multe închisori austriece, iar la urmă la Kufstein, unde a şi murit. Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Ilarion cel din Gaza Palestinei, care s-a nevoit în vremea împăratului Constantin cel Mare, organizând monahismul palestinian. Murind părinţii săi, a împărţit averea sa rudelor şi săracilor şi, lepă­dân- ­­du-se de lume, s-a făcut ucenic al Mântuitorului. Căutând singurătatea şi liniştea pustiului, a mers în pustia de lângă Maiuma Gazei din Palestina. A trăit acolo, în nevoinţe aspre, mulţi ani şi a ajuns atât de vestit, încât mulţi oameni veneau la el, căutând ajutor în nevoile lor. Sfântul Ilarion îi primea pe toţi şi se ruga pentru ei, iar Domnul Hristos proslăvea pe sfântul Său, întărind rugăciunea lui cu darul facerii de minuni. Apoi, fericitul a mers în pustia Peluziei şi în cea a Sfântului Antonie, dar nici acolo nu s-a putut ascunde de oameni. După aceea, a plecat în taină în Epidaura Dalmaţiei, apoi în insula Cipru. După cinci ani de nevoinţe în insula Cipru, Sfântul Ilarion cel Mare şi-a dat în pace sufletul în mâinile Domnului. Trupul său a fost luat de creştini, care l-au aşezat la Maiuma Palestinei, în mănăstirea sa cea dintâi. Drept aceea, palestinienii spuneau: „Noi avem trupul Sfântului Ilarion”, iar ciprioţii spuneau: „Noi avem duhul lui”. Căci ceea ce a fost Sfântul Antonie pentru Egipt a fost Sfântul Ilarion pentru Palestina.