Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat; Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie; Sfânta Cuvioasă Matrona; Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina
Sfinţii Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat au fost străromâni şi au trăit pe vremea lui Diocleţian. Au fost botezaţi de Episcopul Chiril al Antiohiei şi erau sculptori. Pentru că au refuzat să îl sculpteze pe zeul păgân Asclepios şi pentru că erau creştini, au fost întemniţaţi apoi omorâţi, fiind aruncaţi în râul Sava. Tot astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, noul făcător de minuni (†1920). Acesta, la vârsta de 20 de ani, povăţuit de Duhul Sfânt, a mers în insula Hios, unde a fost învăţător. După câteva luni a intrat în monahism sub numele Lazăr, apoi, la scurt timp, a fost hirotonit diacon, primind numele Nectarie. În 1886 a fost hirotonit la Alexandria preot, apoi episcop. La 15 ianuarie 1889 Patriarhul Sofronie l-a ridicat în demnitatea de Mitropolit de Pentapole. A fost invidiat pentru smerenia sa de ceilalţi ierarhi din Egipt şi a fost izgonit pe nedrept din scaunul său. A construit în 1904-1907 o frumoasă mănăstire de călugăriţe în insula Eghina. Sfântul Nectarie a murit de cancer şi de atunci îi vindecă de această boală pe toţi cei care se roagă. Părţi din moaştele sale se află şi în România, la Catedrala Patriarhală și la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.