Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfinţii Mucenici Iulian din Tars şi Afrodisie
Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarve, a doua eparhie a Ciliciei, iar după moartea tatălui său s-a mutat împreună cu mama sa în Tarsul Ciliciei. Pe când avea 18 ani a fost prins de păgâni, în timpul lui Diocleţian (284-305), şi a fost dus la judecată înaintea dregătorului Marcian. Timp de un an a fost purtat prin toate cetăţile Ciliciei, fiind bătut şi chinuit de păgâni. Aceia se gândeau că ceilalţi creştini care vedeau chinurile Sfântului Iulian, de frică, se vor lepăda de Hristos. Pe tot drumul a fost însoţit de mama sa, care se ruga pentru el, ca să le rabde pe toate cu credinţă, până la capăt. Când au ajuns ei în cetatea Egeea, mama sa i-a rugat pe păgâni să o lase la fiul ei vreme de trei zile, ca să-l sfătuiască să se închine idolilor. Dregătorul a lăsat-o, iar ea, în tot acest timp, cu lacrimi l-a îndemnat să rabde toate chinurile pentru a deveni mucenic al Domnului. După trei zile, când au fost scoşi din temniţă, Sfântul Iulian şi mama sa au mărturisit cu mult curaj că sunt creştini. Pentru aceasta, Sfântul Iulian a fost aruncat în mare, iar pe mama sa, după ce i-au tăiat călcâiele, au omorât-o, primind astfel amândoi cununi de mucenici din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.