Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea
Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul; Sfântul Cuvios Erasm
Sfântul Mucenic Leontie a fost un ostaş viteaz din Grecia, care a fost numit dregător în oraşul Tripoli, din Africa. Aici îi primea pe cei săraci cu dragoste şi îi hrănea, fiind un creştin cinstit şi curat. Stăpânitorul Feniciei, Adrian, după ce a aflat acestea, a trimis la el pe Ipatie tribunul, cu doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Pe drum, Ipatie a fost cuprins de friguri şi, arătându-i-se un înger, un glas de Sus i-a spus că dacă vrea să se vindece, să cheme în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Aceste cuvinte le-a auzit şi Teodul. Ajungând la Tripoli, căzând cei doi în genunchi în faţa lui Leontie, i-au cerut să fie şi ei creştini. La rugăciunea sfântului, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat. Mânios, Adrian a venit el însuşi la Tripoli şi a poruncit să fie aruncaţi cei trei în temniţă. Pentru că nu au renunţat la Hristos, au fost supuşi la chinuri. În anul 73, Sfinţilor Ipatie şi Teodul li s-au tăiat capetele cu securea, iar pe Sfântul Leontie l-au supus la chinuri până şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.