Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul; Sfântul Cuvios Erasm
Sfântul Mucenic Leontie a fost un ostaş viteaz din Grecia, care a fost numit dregător în oraşul Tripoli, din Africa. Aici îi primea pe cei săraci cu dragoste şi îi hrănea, fiind un creştin cinstit şi curat. Stăpânitorul Feniciei, Adrian, după ce a aflat acestea, a trimis la el pe Ipatie tribunul, cu doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Pe drum, Ipatie a fost cuprins de friguri şi, arătându-i-se un înger, un glas de Sus i-a spus că dacă vrea să se vindece, să cheme în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Aceste cuvinte le-a auzit şi Teodul. Ajungând la Tripoli, căzând cei doi în genunchi în faţa lui Leontie, i-au cerut să fie şi ei creştini. La rugăciunea sfântului, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat. Mânios, Adrian a venit el însuşi la Tripoli şi a poruncit să fie aruncaţi cei trei în temniţă. Pentru că nu au renunţat la Hristos, au fost supuşi la chinuri. În anul 73, Sfinţilor Ipatie şi Teodul li s-au tăiat capetele cu securea, iar pe Sfântul Leontie l-au supus la chinuri până şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
