Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie (secolul IV) a fost Episcopul Gangrei din Paflagonia (Asia Mică) şi unul dintre cei 318 Sfinţi Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), în vremea Sfântului
Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul; Sfântul Cuvios Erasm
Sfântul Mucenic Leontie a fost un ostaş viteaz din Grecia, care a fost numit dregător în oraşul Tripoli, din Africa. Aici îi primea pe cei săraci cu dragoste şi îi hrănea, fiind un creştin cinstit şi curat. Stăpânitorul Feniciei, Adrian, după ce a aflat acestea, a trimis la el pe Ipatie tribunul, cu doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Pe drum, Ipatie a fost cuprins de friguri şi, arătându-i-se un înger, un glas de Sus i-a spus că dacă vrea să se vindece, să cheme în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Aceste cuvinte le-a auzit şi Teodul. Ajungând la Tripoli, căzând cei doi în genunchi în faţa lui Leontie, i-au cerut să fie şi ei creştini. La rugăciunea sfântului, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat. Mânios, Adrian a venit el însuşi la Tripoli şi a poruncit să fie aruncaţi cei trei în temniţă. Pentru că nu au renunţat la Hristos, au fost supuşi la chinuri. În anul 73, Sfinţilor Ipatie şi Teodul li s-au tăiat capetele cu securea, iar pe Sfântul Leontie l-au supus la chinuri până şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.





