Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Mucenici Luchilian, Ipatie, Pavel și Paula fecioara (Harți)
Sfântul Mucenic Luchilian a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), în Nicomidia. A trăit toată viața ca păgân, dar la bătrânețe a primit botezul creștin. Fiindcă arăta și altora deșertăciunea idolilor și pierzania venită prin ei, aducând astfel pe mulți la Hristos prin învățăturile sale, a fost prins și supus la chinuri din porunca dregătorului Silvan. Odată cu el au pătimit și patru tineri. Duși cu toții la Bizanț, tinerilor le-au tăiat capul, iar pe Sfântul Luchilian l-au răstignit pe o cruce, dându-și astfel sufletul în mâinile lui Dumnezeu. De față a fost și Sfânta Paula fecioara, care în timpul drumului le îngrijise acestora rănile, iar după sfârșitul lor mucenicesc a avut grijă de moaștele lor. Însă păgânii au prins-o și i-au tăiat capul în același loc unde se săvârșiseră ceilalți mucenici. (Diac. George Aniculoaie)
