Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin
Pe vremea împăratului Deciu (249-251), Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. Aceştia l-au dus la dregătorul Optimus care l-a silit să jertfească zeiţei Afrodita. Nevrând el să facă acest lucru şi mărturisind că este creştin, dregătorul l-a chinuit cumplit, apoi i-a tăiat capul. Sfântul Dionisie era un bărbat creştin şi împreună cu o fecioară Cristina se aflau întemniţaţi din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost ucis împreună cu alţi creştini, fiind îngropat sub mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra sa. Sfântul Paulin era din Atena şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni. Pentru aceasta, a fost prins şi dus în faţa dregătorului Atenei, care, după ce l-a bătut cumplit, l-a aruncat într-un cuptor cu foc. Dar sfântul a ieşit de acolo, prin puterea lui Dumnezeu, nevătămat. De aceea, dregătorul a poruncit să i se taie capul, primind astfel cununa muceniciei.