Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Sfinţii Trofim şi Savatie, doi creştini dreptcredincioşi, au venit în Antiohia în timpul sărbătorii zeului Apolo, pe când la Roma era împărat Prob (276-282). Fiind chemaţi la sărbătoare, au refuzat. Auzind dregătorul Eliodor, îndată a poruncit să fie întemniţaţi şi despărţiţi unul de altul. Sfântul Trofim a fost judecat mai întâi şi, văzând atâta tărie de credinţă la un tânăr, dregătorul a poruncit să fie chinuit. A urmat Sfântul Savatie, care, din cauza chinurilor, şi-a dat duhul. Rămas singur, Sfântul Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a Dioscurilor. Aici a întâlnit pe un tânăr creştin, din sfatul cetăţii, Dorimedont, care pe ascuns cerceta în închisoare pe creştinii răniţi. Dar aflându-se acestea, a fost supus şi el la chinuri. Rămânând nevătămat, a fost aruncat împreună cu Trofim la fiarele sălbatice care s-au îmblânzit imediat. În cele din urmă, socotiţi a fi vrăjitori, le-au fost tăiate capetele cu sabia.