Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Efrem, Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie, Episcopi de Herson
În anul 300, Episcopul Ierusalimului, Ermon, a trimis episcopi misionari care să vestească pe Iisus Hristos Domnul şi la alte neamuri. Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în Crimeea, şi pe mulţi i-au adus la dreapta credinţă. După o vreme, Sfântul Efrem a plecat în Dobrogea, unde cu multă trudă a propovăduit cuvântul Domnului. S-a ridicat însă împotriva lui mulţimea necredincioşilor şi, prinzându-l, l-au supus la multe chinuri, după care i-au tăiat capul într-o zi de 7 martie. Sfântul Vasilevs, propovăduind neîncetat pocăinţa şi calea cea dreaptă a mântuirii prin credinţă şi fapte bune, a stârnit şi el mânia necredincioşilor. Asemenea Sfântului Efrem, şi el a primit cununa muceniciei tot pe 7 martie, fiind călcat în picioare de păgâni. Înainte de a fi ucis, Sfântul Vasilevs a săvârşit o minune, înviind pe fiul stăpânitorului cetăţii. Văzând aceasta, mulţi păgâni au primit botezul în numele Preasfintei Treimi. În scaunul Hersonului au venit mai târziu alţi episcopi: Evghenie, Elpidie şi Agatodor, care cu multă râvnă au propovăduit dreapta credinţă. Toţi au primit cununa muceniciei, după multe chinuri şi bătăi. După câţiva ani, a fost trimis din Ierusalim Episcopul Eterie, care a zidit la Herson o biserică. Tot într-o zi de 7 martie a fost prins de păgâni şi aruncat în Dunăre. A fost trimis apoi un alt Episcop, Capiton, la cererea credincioşilor de acolo. Acesta, căzând în mâinile păgânilor, pe când se ducea la Constantinopol, a fost ucis şi aruncat în mare.
