Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana; Sf. Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel
Dumnezeu, Cel Care a creat cerul şi pământul, lumea văzută şi nevăzută, a trezit la plinirea vremii pântecele cel sterp spre rodire al Sfintei Ana şi a făcut-o în chip minunat maică născătoare de prunci pe cea care îmbătrânise fără să nască. Astfel, Dumnezeu a dat Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana acest rod vrednic, pe Fecioara Maria, din care avea să vină Însuşi Dumnezeu în trup spre izbăvirea lumii. Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, zămislire binevestită printr-un înger părinţilor ei, precum şi lumii întregi. Prin Maica Domnului au început a se dezlega legăturile lui Adam şi a se izbăvi lumea din înşelăciune. Pentru ea s-au bucurat prorocii Vechiului Testament, aşteptând ca din ea să Se nască Mântuitorul Iisus Hristos. Tot astăzi prăznuim şi pe Sfânta Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel. Era din cetatea Ramataim-Ţofim din muntele Efraim (cf. 1 Regi 1, 1) şi era căsătorită cu un bărbat din seminţia lui Levi (cf. 1 Paralipomena 6, 34-38), numit Elcana (cf. 1 Regi 1, 5). Fericita Ana se ruga mult lui Dumnezeu, deoarece nu putea naşte copii şi era defăimată pentru sterpiciunea ei. Într-una din zile, împreună cu bărbatul ei, suindu-se la Şilo, unde era Chivotul Legii, ca să aducă jertfă prin mâna lui Eli preotul, a primit de la Altar o singură parte din jertfe şi nu două, pentru că nu avea fiu sau fiică. Celelalte femei cu copii primiseră câte două părţi. Atunci, întristându-se, s-a rugat lui Dumnezeu şi I-a promis că dacă îi va dărui un băiat îl va încredinţa Lui „şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui” (cf. 1 Regi 1, 11). Şi luând de la Domnul deplină încredinţare s-a întors acasă şi luând în pântece, Sfânta Prorociţă Ana l-a născut pe Prorocul Samuel. Iar după ce l-a înţărcat, s-a suit împreună cu el la Şilo şi a căzut înaintea lui Dumnezeu şi I-a mulţumit. Pe când copilul avea trei ani, mama sa a mers din nou cu el la Şilo şi l-a încredinţat preotului Eli, care, luându-l, i-a făcut haine preoţeşti mici, pe măsură, iar Samuel slujea cu ele lui Dumnezeu. Sfânta Prorociţă Ana a mai născut încă trei feciori şi două fete (cf. 1 Regi 2, 21) şi, trăind vreme îndelungată, lăuda pe Domnul, iar mai pe urmă s-a mutat în lăcaşurile cele veşnice.
