Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Theologica Biblia - verset cu verset: Începutul unei teologii a necazurilor

Biblia - verset cu verset: Începutul unei teologii a necazurilor

Un articol de: Lucian Apopei - 04 Iulie 2008

Facerea 3, 16:

„Iar femeii i-a zis: «Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni»“.

Neauzind din partea lui Adam şi a Evei nici un fel de pocăinţă, Dumnezeu le rosteşte acestora pedeapsa pentru încălcarea poruncii de a nu mânca dintr-un singur pom aşezat în rai. Dumnezeu îi vorbeşte mai întâi femeii, „căci prin mâna ei s-a dat păcatul lui Adam“, după cum spune Sfântul Efrem. Pedeapsa primită va însoţi mereu fiinţa umană de regretul săvârşirii păcatului, durerile pe care femeia le va simţi la naştere „vor aminti necontenit cât de greu e păcatul săvârşit şi cât de mare e călcarea de poruncă“, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. De asemenea, acelaşi Sfânt Părinte spune că, „pentru că ai părăsit pe cel de aceeaşi cinste cu tine, pe cel care e de aceeaşi fire cu tine şi pentru care ai fost creată, pentru că ai voit să stai de vorbă cu şarpele, fiara cea vicleană, şi să primeşti sfat de la el, de aceea supune-te bărbatului tău şi hotărăsc să-ţi fie el stăpân, ca să cunoşti stăpânia lui! Şi pentru că n-ai ştiut să conduci, învaţă să fii condusă bine!“. Practic, pedeapsa primită de Eva - şi apoi de Adam - consemnează începutul unui curs despre care putem spune astăzi că este firesc, căci durerea are să urmeze pentru totdeauna cufundării în plăcerile păcătoase şi potrivnice firii care tinde către Dumnezeu. Ostenelile şi necazurile vor căpăta, cu timpul, un rol pedagogic deosebit căci, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, prin acestea, sufletul se curăţă de „murdăria plăcerii şi smulge cu totul afecţiunea faţă de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea faţă de ele“.

Referitor la călcarea poruncii şi la consecinţele ei, părintele Cleopa Ilie, de la Mănăstirea Sihăstria, amintea în predicile sale de cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, anume că „scopul de mai înainte al lui Dumnezeu a fost să nu ne naştem prin legătura nunţii, din stricăciune“, însă „călcarea poruncii a făcut ca oamenii să se înmulţească prin nuntă, întrucât Adam a nesocotit legea dată de Dumnezeu. Deci, toţi cei ce se nasc din Adam «se zămislesc întru fărădelegi», căzând sub osânda protopărintelui. Aceasta o spune proorocul David, zicând: «În păcate m-a născut maica mea». Deci Eva, maica noastră, a tuturor, a născut în păcat, adică din plăcere. De aceea, şi noi, căzând sub osânda maicii noastre, Eva, zicem că ne naştem în păcate“.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   necaz