Botezul creştin şi botezul Sfântului Ioan Botezătorul

Din păcate, mulţi creştini confundă Botezul primit de ei cu cel practicat la râul Iordan de Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Botezul pe care îl săvârşea Sfântul Ioan nu era o Taină, ci reprezenta doar curăţirea de păcate prin credinţă şi pocăinţă. De fapt, era un îndemn la pocăinţă adresat evreilor de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, care astfel pregătea venirea lui Mesia, adică a Mântui­torului nostru Iisus Hristos: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă” (Ioan 1, 26-27 și 31). Scopul pentru care boteza Ioan era de a-i pregăti pe israeliţi şi de a li-L arăta pe Mesia care este Iisus Hristos. Putem spune că botezul lui reprezenta o pregătire şi un semn pentru botezul ce va veni după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, după cum mărturiseşte el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11).

Deci Botezul creştin este cel primit de primii membri ai Bisericii din Ierusalim la Cincize­cime, în urma îndemnului Sfântului Apostol Petru: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 2, 38). Şi s-au botezat atunci „ca la trei mii de suflete” (Faptele Apostolilor 2, 41) care „stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2, 42). Din această relatare biblică a Sfântului Luca înţelegem că botezul primit la Cincizecime este altul decât cel al Sfântului Ioan Botezătorul, deoarece acesta nu este doar spre pocăinţă, ci pentru primirea harului Duhului Sfânt. Mântuitorul le spune clar Apostolilor înainte de Înălţarea Sa la cer: „Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt…” (Faptele Apostolilor 1, 5).

De aici înţelegem că altul este botezul lui Hristos pe care-l primim noi, creştinii, şi altul botezul lui Ioan. Acest lucru este întărit şi de Sfântul Apostol Pavel care, în timpul călăto­riilor sale misionare, îi întâlneşte pe unii uce­nici în Efes ce primiseră doar botezul lui Ioan şi îi întreabă: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan. Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel care avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi proroceau. Şi erau toţi ca la doisprezece bărbaţi” (Faptele Apostolilor 19, 2-7). De aici înţelegem foarte clar că botezul lui Ioan este unul al pocăinţei, iar cel al lui Iisus este cel prin care primim harul Duhului Sfânt şi devenim membri ai Bisericii întemeiate de El în chip spiritual prin jertfa Sa de pe Cruce, care îşi are începutul în istorie la Cincizecime, după Pogorârea Duhului Sfânt şi constituirea primei comunităţi creştine în Ierusalim prin botezul celor trei mii de suflete, în urma predicii apostolice prin care s-a împlinit cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresat ucenicilor Săi: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osân­di” (Marcu 16, 15-16).

Deci cei care primesc botezul lui Iisus merg pe calea mântuirii care duce în Împărăţia lui Dumnezeu. Acest botez este prima Taină a Bise­ricii prin care devenim creştini.