Botezul Domnului şi botezul nostru

Suntem pe finalul serbării Botezului Domnului, praznic împărătesc a cărui Odovanie este mâine, 14 ianuarie. Această perioadă de serbare a Bobotezei este un timp în care ne gândim la importanţa momentului Arătării Domnului la Iordan în perspectiva activităţii Sale mesianice. În aceeaşi măsură cugetăm şi la botezul nostru, mai ales la scopul vieţii noastre după ce am devenit creştini, şi anume dobândirea sfinţeniei.

Din cântările serbării Botezului Domnului ştim că Hristos vine la Iordan pentru a lucra „cea de a doua naştere” a noastră pe care am primit-o prin Botez. Astfel, alcătuirea lui Cosma Monahul de la slujba Litiei Bobotezei teologhiseşte: „Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină pentru noi a binevoit a Se face ca noi. Şi Se îmbracă astăzi cu apa Iordanului, nu El având trebuinţă de aceasta spre curăţire, ci lucrându-ne nouă în Iordan cea de a doua naştere. O, minune! Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre, fără de foc topeşte şi zideşte din nou fără de sfărâmare şi mântuieşte pe cei ce se luminează întru Dânsul”.

Prin botez omul se naşte pentru a doua oară, luminându-se cu harul Duhului Sfânt pe care-L primeşte prin întreita afundare, în numele Persoanelor Preasfintei Treimi, în apa sfinţită din cristelniţă, imitând modul afundării Domnului în Iordan înainte de a începe propovăduirea Evangheliei. Prin întreita afundare, ne-am îngropat şi am înviat cu Hristos, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4).

De aceea, imediat după ce am fost botezaţi, se aprinde lumânarea ce arată că ne-am luminat întru Hristos, mărturisind moartea şi învierea Lui ce ne-au dăruit viaţa veşnică, la care suntem chemaţi să ajungem prin botez.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în cuvântul său de la sărbătoarea Botezului Domnului de anul aceasta, a spus: „Botezul Mântuitorului în Iordan este temelia Botezului creștin”. De aici înţelegem că, atunci când sărbătorim Botezul Domnului, cinstim şi botezul pe care l-am primit pentru a deveni membri ai Bisericii lui Hristos. La Iordan, când se botează Hristos, are loc Arătarea Preasfintei Treimi, epifanie ce are o legătură profundă cu Botezul creştin, după cum arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Legătura dintre Arătarea Sfintei Treimi și Botezul creștin este deosebit de profundă, ceea ce ne arată că iubirea Preasfintei Treimi este temelia vieții creștine și că un creștin botezat crește în această ­iubire a Tatălui față de Fiul, împărtășită oamenilor prin Duhul Sfânt, Care este Duhul înfierii și Duhul învierii sufletești din moartea cauzată de păcat”.

Venind la Iordan să Se boteze Domnul nostru Iisus Hristos, se deschid cerurile şi Se arată Persoanele Preasfintei Treimi: Tatăl este glasul ce se aude din cer, „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17), Fiul Se botează, iar Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel: „Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El” (Marcu 1, 10).

La Iordan, Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt dau mărturie că Iisus Hristos, Cel ce se afundă în apele acestui râu prin mâna Înaintemergătorului Său, este Fiul lui Dumnezeu, care prin Întruparea Sa a venit în lume să ne mântuiască. El care este dintru început vine în timp ca să ne arate slava dumnezeiască: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).

În ziua Botezului Domnului, descoperim Dumnezeiasca Arătare a Persoanelor Preasfintei Treimi şi vedem cum, după mii de ani de la căderea protopărinţilor Adam şi Eva, cerurile se deschid şi omul întrezăreşte prin Hristos bucuria Raiului: „Se botează Hristos şi iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea. Şi se văd deschizându-se cerurile, pe care Adam şi le-a închis sieşi şi celor împreună cu dânsul. Şi Duhul mărturiseşte Dumnezeirea, că vine peste Cel ce este asemenea cu Dânsul şi glas din cer s-a auzit. Că de acolo este Cel mărturisit, Mântuitorul sufletelor noastre” (Stihire la slujba Litiei de Bobotează).

Lumea ce se află în întunericul păcatului adus de căderea lui Adam se luminează văzându-L pe Fiul lui Dumnezeu Care se botează pentru mântuirea noastră. Prin El ni se împărtăşeşte lumina dumnezeiască a Preasfintei Treimi, ce împrăştie întunericul în care s-a aflat neamul omenesc până la Dumnezeiasca Arătare a lui Hristos, atât cea de la Naşterea Sa din Betleemul Iudeei, cât şi cea de la Botezul Său din apele Iordanului: „Trimis fiind de la Tatăl, Prealuminate Cuvinte, vii să goneşti cuprinderea nopţii cea rău întunecate, să dezrădăcinezi păcatele oamenilor şi să-i tragi la Tine, Fericite, ca pe nişte fii luminaţi, cu Botezul Tău cel din curgerile Iordanului” (Cântarea a 4-a de la Utrenia Bobotezei, Irmosul al 2-lea din Canonul al 2-lea).

Părintele Macarie de la mănăstirea athonită Simonos Petra, pornind de la acest imn liturgic, explică: „De aceea, sărbătoarea Teofaniei (cum mai este cunoscut Botezul Domnului) mai este numită şi sărbătoare a luminilor. Această primă arătare a lui Dumnezeu ca Treime este şi manifestare a chemării celei din urmă a omului, menit să devină fiu adoptiv al lui Dumnezeu, uns cu Sfântul Duh şi participând la Întreita Lumină, prin asemănarea cu Hristos în taina Sfântului Botez...” (Sinaxarul - Vieţile sfinţilor, luna ianuarie)

Şi noi primind Botezul ne-am luminat cu harul Duhului Sfânt, de aceea imediat după întreita afundare în numele Persoanelor Prea­sfintei Treimi suntem pecetluiţi cu Sfântul şi Marele Mir, primind Taina Mirungerii, iar la finalul slujbei Botezului, ne unim cu Hristos prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază următoarele înţelesuri teologice ce leagă Botezul Domnului de botezul nostru: „Așa cum s-au deschis cerurile atunci când S-a botezat Hristos, la fel se deschid cerurile când se botează fiecare om care crede în Hristos și același Duh Sfânt care a coborât peste Iisus când ieșea din apele Iordanului coboară și peste creștinul care s-a botezat. De aceea, în Biserica Ortodoxă, Mirungerea nu se face mai târziu, ci imediat după botez. Îndată ce a ieșit Iisus din apele Iordanului S-a arătat porumbelul și a șezut deasupra Lui, iar după ce a fost botezat copilul sau adultul, acesta primește, pe lângă Taina Botezului, și Taina Mirungerii, spre o viață duhovnicească nouă. Din acest motiv, după ungerea cu Sfântul și Marele Mir i se dă și Sfânta Împăr­tășanie, el devenind părtaș al Trupului tainic al lui Hristos”.

Pentru noi, cei ce am fost botezaţi, zilele serbării Botezului Domnului sunt un timp al bucuriei, în care aprofundăm importanţa botezului nostru pentru dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice, pentru că de la Sfântul Apostol Pavel ştim: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Îmbrăcându-ne prin botez cu Hristos, nădăjduim să ne petrecem această viaţă în credinţă şi fapte bune, pentru a ne bucura de Împărăţia cea nepieritoare adusă nouă de Jertfa şi Învierea lui Hristos, pe care le vedem vestite prin venirea Domnului la Iordan să Se boteze pentru a slobozi umanitatea din robia morţii şi s-o aducă la cunoştinţa Preasfintei Treimi.